Fustele, munții și credința

Fustele, munții și credința

“Faceți loc, faceți loc, vin oameni ai munților!” Aud din fața mea. “Ionele, oprește-te, mamă, lasă-le să treacă!” continuă vocea. Afirmațiile vin de la o doamnă trecută de 50 de ani cu fustă lungă până în pământ, în papuci, ușor rotunjoară, cocoțată pe o piatră ținându-se vehement de corzile de susținere care se mișcau mai ceva ca firele de înaltă tensiune când bate vantul.

Mă mir că își poate ține echilibrul. Erau destui și fiecare încercă să se dea la o parte care pe unde apucă, rămânând apoi împietriți. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, văd doar tufișuri, prăpăstii și urzici. Nici urmă de vreun om. Mă uit și în spate, dar liniște, nu se vede nimeni. Mă uit la sora mea, ea se uită la mine și apoi ne trăznește: noi suntem!

Bine, acum văzând fustele, papucii și blugii, noi clar suntem oamenii munților, doar noi avem bocanci și softshell. Salutam și depășim. Cu greu, însă, pentru ca a trebuit să ne strecurăm pe lângă și printre membrii familiei papucioase printr-un pasaj foarte îngust în ascensiune.

Toate astea se întâmplă pe traseul destul de complicat ce duce la Chilia lui Arsenie Boca. Chilia se află un pic mai sus de Cabana Sâmbăta din Munții Făgăraș pe la vreo 1600 de metri. Sunt uimită să văd câtă voință au anumite persoane pentru a ajune într-un punct. De menționat că până la Cabana Sâmbăta este un drum de minim o oră de urcat și răsurcat prin pădure, iar de la Sâmbăta mai urmează o urcare de aproape 40 minute (desigur, timpul e relativ în funcție de pregătirea fiecăruia). Nu mai punem la socoteală și coborârea.

Pe masură ce urc, tot dau de oameni care mai de care mai diferiți și care mai de care mai neadecvat îmbrăcați pentru munte. Am dat de bunici, copii, tați și mame, toți fiind uniți de același scop: credința în Dumnezeu.

Pământul este moale și alunecos; sunt multe rădăcini și pietre și mai alunecoase. Văd din nou frânghiile de susținere. Mă gândesc, uite din acest motiv se poate urca și în fuste și-n papuci. Cineva s-a gândit la toate! Mi se arată, însă, contrariul într-o secundă când cineva de mai jos s-a ținut de coardă (că doar de aia e acolo), iar aceeași coardă (pentru că da, e una singură pe toată durata urcării), a devenit brusc super întinsă și mi-a trecut razant pe lângă urechi, mai, mai să-mi reteze capul, împingându-mă spre hău. Hiuh, that was close. Văzându-mă în siguranță, imediat încep să râd și în timp ce mă ridic îmi trece prin minte cum ar suna textul pentru promovarea Chiliei: “Simți că obstacolele date de natură nu sunt suficiente? Vrei senzatii tari? Vino la Chilia lui Arsenie Boca și coarda minune face ca totul să devină mai palpitant.  Nici n-apuci să vezi ce ți s-a întâmplat că te și trezești la poale într-o mare de urzici, iar asta dacă ai noroc”.

La coborâre dam de altă doamnă de aproape 60 de ani încercând să nu-și piardă echilibrul pe pietrele alunecoase. Înaintează cu grijă în sandale, de mână cu soțul. Ea este evident speriată și îi mulțumește încontinuu lui Dumnezeu pentru ce aproape reușise să facă.

Atunci am vrut să mă opresc și să-i spun că de fapt ea singură a reușit minunația și că Dumnezeu nu a ajutat-o fizic, ci doar psihic. Credința a făcut-o să-și depășească limitele și să facă un lucru extraordinar pe care dacă era să îl facă fără motivația că sus, în vârf, primește o răsplată, nu l-ar fi făcut.

De fapt, toate doamnele cu fuste și papuci care au urcat la Chilie, au reușit singure. Au dus la bun sfârșit un traseu destul de greu pentru nivelul pregătirii lor, crezând că Dumnezeu le-a urcat. Mintea lor a avut nevoie să se agațe de un lucru ca mai apoi corpul să reușească ceva ce nu iși închipuia că ar fi reușit vreodată. De aici reiese cât de importantă este mintea noastră în orice activitate, mai ales pe munte. Putem, deci, să ne atârnăm de ceea ce vrem, de ceea ce ne ajută pe noi să mergem mai departe, să ne depășim limitele și să reusim ceea ce ne propunem.

De câte ori ți-ai interzis înainte să încerci?

Știm noi oare câte putem face de fapt?

Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *