Berlin, un contrast interesant

Berlin, un contrast interesant

E foarte important în viață să fii flexibil din mai multe motive. Acum mă gândesc doar la unul singur: găsești oferte de călătorie în străinătate foarte ieftine. Așa am ajuns la Berlin. În februarie.
Întotdeauna m-a fascinat istoria pe care încă o poți vedea. Întotdeauna am iubit poveștile și din acest motiv am urât istoria la școală care de cele mai multe ori nu era decât o înșiruire de date, fără suflet, fără imaginație. Voiam să înțeleg mai bine o perioadă în care nu am trăit.
Eu sunt o persoană logică și practică, dar stau foarte bine cu memoria vizuală și emoțională. Îmi amintesc și acum tonele de cărți de învățat pentru licență, din care am făcut câteva pagini bune cu scheme și aia a fost. La mine trebuie totul să aibă logică.

Revenind la Berlin, hop oferta pe Aventurescu, hop și biletele de avion pentru un weekend cu 100 lei dus-întors. Am avut un semn de întrebare legat de luna februarie știind că în Germania e mai frig ca la noi, dar mi-a trecut repede amintindu-mi de existența izmenelor și gecilor de ski.

Cazare: nouă ne place să book-uim prin AirBnb. De obicei luam garsonieră cu bucătărie și baie din simplul motiv că mi se pare mult mai ieftin și mai util să-mi beau cafeaua și să mănânc micul dejun acasă înainte de plecare. Altă poftă de plimbare ai așa.
Am rezervat un studio ok la preț, citind înainte toate review-urile așa cum fac de fiecare dată când rezerv prin AirBnb. Dacă vrei o experiență plăcută, trebuie ca nimeni să nu fi scris nimic negativ despre apartament sau gazdă.

Berlinul mi s-a părut industrial. Un oraș al contrastelor și nu neapărat al nemților. Centrul orașului este plin de Pizza Roma, Kebab și Asian food. Știam că este cel mai multicultural oraș din Germania, însă tot m-a luat prin surprindere.
M-au bucurat enorm străzile largi, spațiul, curățenia și punctualitatea mijloacelor de transport în comun. Nu am văzut vreo stradă aglomerată de mașini. Transportul în oraș se face foarte ușor cu autobuzul, tramvaiul și metroul. Ajungi practic oriunde, foarte repede pentru că absolut toate mijloacele de transport în comun vin foarte des, ceea ce pentru mine a fost ca o gură de aer proaspăt, știind situația din România, și mai ales din București. Aici avem nevoie fix de o linie de tramvai suspendată care să lege cele mai importante zone, inclusiv zona Pipera care este pur și simplu sugrumată.

Când merg în locuri noi, îmi place să analizez oamenii, observând astfel asemănările, dar și diferențele sociale, culturale.
În Berlin, m-au dezamăgit cei care beau bere în tramvai, și nu sunt puțini. Problema nu e că beau bere, ci că absolut nimeni nu își ia sticla cu el când coboară. Nu știu dacă exista vreun protocol anume și nu știu eu de el, sau pur și simplu nu le pasă, dar mie ca turist mi-a lăsat o urmă de indignare. Mi-a lăsat sentimentul că este foarte curat datorită autorităților care își fac foarte bine treaba, nu pentru că oamenii ar fi foarte conștienți de mediul înconjurător.

Istorie: Am mers la Berlin să înțeleg mai bine prin ce au trecut oamenii, să văd ce urme a lăsat regimul nazist, chiar și așa, după 30 de ani. Bucățile rămase din zid te poartă parcă în altă lume.  Sunt gri și urâte. Un turn de supraveghere stă încă în picioare; ce bine că nimeni nu mai veghează.
Când urci în muzeul Zidului Berlinului te întâmpină pe toți pereții fotografii triste, iar de la balcon descoperi că erau de fapt 2 ziduri, între care se afla turnul de supraveghere. Realizezi atunci că oamenii nu aveau nicio șansă. Poate reușeai să treci de primul, dar de al doilea nu…
Te încearcă sentimente și mai puternice când ajungi lângă zid, pui mâna pe el și din spate se aude o voce care rostește la nesfârșit numele celor care au murit împușcați încercând să facă o diferență.

Mâncare: El e foarte curios să încerce tot felul de ciudățenii și specialități din fiecare loc. Eu nu numai că nu mă dau în vânt după necunoscut când vine vorba de mâncare, dar mai am și o listă lungă de alimente pe care nu le mănânc pentru că nu-mi plac. Așa că, da, sunt plictisitoare când vine vorba de delicii culinare. This being said, iată-mă în a doua zi într-un restaurant căutând cu disperare pui în meniu. Când am întrebat dacă au pui, a fost ca și cum aș fi cerut cuie. Cel puțin așa arăta fața domnului care ne-a luat comanda; oricum s-a dovedit a fi foarte simpatic. Măcar l-a avut pe Alex care i-a făcut ziua mai bună cerând Berlin Platter, un platou ce conținea toți cârnații posibili și imposibili, varză și o halcă de porc. Eu l-am dezamăgit cu o porție simplă de cartofi. Imediat cei din restaurant au primit un telefon de la bucătărie cu anunțul că pot pregăti numai pentru mine Chicken Nuggets. Eram în al nouălea cer!

Drumul spre casă: Am nimerit primul loc din față în avion, lângă o fată tânără ce pare nemțoaică. Și asta doar pentru că e deschisă la păr și citește o carte în germană; ce repede tragem concluzii în viața asta, fără să ne dăm seama.
Alex e undeva prin spatele avionului, iar eu nu am nicio carte cu care să-mi ocup timpul. Fără să vreau ascult toate conversațiile stewardeselor care vorbesc despre colegii lor, nu era neapărat ceva ce voiam să aud.
Nu trece mult timp, iar tipa de lângă mine mă întrebă dacă vreau o gumă, în caz că mi se înfundă urechile. De aici, tot zborul am vorbit continuu. Nu numai că nu era nemțoaică, ba chiar numele ei era Andra. What were the chances?
Andra este la liceu în Focșani și este unul din tinerii de care ești mândru. Este foarte deschisă, deșteaptă, politicoasă și cu un suflet frumos. Face sport, merge pe munți, cutreieră pădurile pe MTB și călărește. Din păcate zborul Berlin-București a fost prea scurt, dar suficient cât să ne dăm seama cât de mult semănăm. La final, ne-am îmbrățișat și ne-am urat toate cele bune, de parcă ne știam de o viață.

 


Nu înțeleg cum unii nu ridică un deget în nicio situație, și cum parcă absolut nimic nu îi mai atinge. E înfricoșător cum se pierd cele mai de bază valori, și cum oamenii uită să fie oameni.
Îmi place să descopăr oameni; consider că dacă am fi un pic mai atenți unii la alții am face lucruri minunate. Mi se umple sufletul de bucurie când descopăr oameni frumoși de la care ai întotdeauna ce învăța.

Facebook
Facebook
Instagram

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *