Bikeathon 2018 – prima oară pe podium

Bikeathon 2018 – prima oară pe podium

Sună ceasul la 6. Prea devreme. Dau snooze, mai dorm vreo 15 min, trece timpul fluierând, sună iar și realizez că mai am doar alte 15 minute până când trebuie să fiu gata de plecare. Se știe că 15 minute pentru mine sunt întotdeauna pentru cafea.
Reușim să plecam la 7 din Rucăr, urmează un drum de 2 ore până în Făgăraș, deci limita, limitelor pentru ridicarea kit-ului. Ajungem la 9 fix, las mașina și alerg spre Cetate. Slavă Cerului că întârzii doar 5 minute și reușesc să îl mai ridic, altfel mă ofticam grav.
Îmi pregătesc bicicleta și bidonul cu apă, îmi iau casca și mă postez la Start. Am emoții ca de fiecare dată când particip la orice fel de cursă. Așteptând numărătoarea inversă, mă întreabă o doamna cu care m-am cunoscut anul trecut, tot pe traseul de 22 km „Ai venit să câștigi anul ăsta?”, „Ah, nuu”, răspund.

Pornim în cursă, soare pe cer, foarte cald, vreme bună și uscată. E perfect. Știu de la ediția trecută că prima parte a traseului este o urcare susținută și că-mi va provoca respirația. Așa și este, iar pe unele porțiuni mă dau jos de pe bicicletă și o împing la deal. Pare că abia mă mișc, dar nu sunt singura.
Gândurile curg, iar primul este „de ce fac eu asta?” Dar apoi văd copii de toate vârstele, mame, tati pedalând pe lângă mine, unii mai în față, alții mai în spate, fiecare in ritmul lui și imediat revin cu picioarele pe pământ și-mi amintesc și toate cauzele minunate la care fiecare dintre noi contribuim. Mai știu și că după atâta urcare, urmează coborârea, partea mea favorită pentru care merită tot efortul și sudoarea.

Sunt foarte fericită să văd că traseul este uscat, eu am rămas cu o oarecare frică de noroaie după ce anul trecut am căzut dramatic pe un mega noroi la coborâre. Deci o bulină albă pentru Mother Nature care a lăsat pământul să se usuce, ca eu să pot baga viteză.
Ce-i mai frumos decât să te dai cu bicicleta pe dealuri verzi, cu oi și vaci, alături de oameni frumoși ce luptă pentru o lume mai bună. Munții Făgăraș ne veghează de departe și astfel aduc o frumusețe aparte locului.
Îmi place mult traseul pentru ca este echilibrat pe urcări și coborâri, deși prima urcare pare nesfârșită.
Simt cum mă deplasez mult mai bine ca anul trecut și cum las ușor, ușor oameni în urmă. Reușesc si să nu mă mai împrăștii, iată o altă îmbunătățire.
După niște coborâri bestiale, ajung din nou pe asfalt și știu că Finish-ul se apropie.

Mă trec fiori pe spate când aud atâția oameni fluierând și aplaudând pentru mine. Câteva secunde mai târziu, aflu de la microfon că sunt a doua fată care termină traseul. Wow. Uite că am ajuns și pe podium! Și a fost al doilea semi-maraton la care am participat vreodată. Că tot mă lăudam la început că nu am venit sa câștig… Ce surpriză! Chiar am tras tare.

Clar voi reveni și la anul la Bikeathon, cel puțin pentru locul 2 din nou, iar motivele pentru care revin sunt multe.
Pentru că este un concurs cu și despre oameni. Îmi place să știu că și datorită mie se întâmplă lucruri frumoase pe atât de multe planuri în comunitatea din Făgăraș.
Ei schimbă mentalități prin puterea exemplului, demonstrând, astfel, că orice comunitate, chiar și una mai mică, poate realiza multe.
Bikeathon este grozav pentru că îi învață pe copii cât de frumos este să fii voluntar, să dedici din timpul tău pentru realizarea unui eveniment care ajută comunitatea în care trăiești; îi învață ce înseamnă responsabilitate și le dezvoltă skill-urile.
Îi învață pe oameni că o strângere de fonduri înseamnă mult efort de ambele părți, atât al organizatorilor cât și al participanților care biciclesc kilometri buni. Și nu în ultimul rând că sportul este viață!

Header image: Facebook
https://www.facebook.com/bikeathontarafagarasului/

Facebook
Facebook
Instagram

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *